Ion Muşlea s-a născut la 29 septembrie 1899, la Rodbav, jud. Făgăraş. A fost licenţiat al Facultăţii de litere a Universităţii din Cluj (1922). În perioada  1923-1925, se află la Paris  la „Ecole roumaine en France”; se specializează în folclor şi frecventează „L’Ecole des langues orientales vivantes”, unde ţine o conferinţă despre „Cendrillon”.

Activitatea sa la Şcoala (română) de la Fontenay-aux-Roses  s-a materializat prin două studii importante: Le cheval merveilleux dans l’epopee populaire (1924) şi La mort-mariage: une particularite du folklore balcanique (1925).

Întors la Cluj, lucrează la Biblioteca Universităţii, colaborând şi la Muzeul Etnografic al Ardealului. În anii ’20, la Muzeul limbii române, în jurul lui Sextil Puşcariu, se formează o adevărată „şcoală lingvistică”, cunoscută şi peste hotare. Muşlea colaborează la partea de folclor a chestionarelor. În cadrul Societăţii etnografice române, prezintă comunicarea  Şcheii de la Cergău şi folclorul lor.

În 1927, îşi susţine teza de doctorat (Obiceiul junilor braşoveni).

În anul 1928, se căsătoreşte cu Maria Lipăneanu (17.VIII.1901-9.X.1967), fostă colegă de facultate, în care va avea întotdeauna o colaboratoare statornică şi neobosită, manifestînd un viu interes pentru cercetarea ştiinţifică.

După o călătorie de documentare la vechile arhive folclorice din ţările nordice, în anul 1929, adresează un memoriu Academiei Române, în care atrage atenţia asupra primejdiei dispariţiei ”monumentelor singurei noastre civilizaţii autohtone” şi  propune înfiinţarea  unei Arhive de folclor; aceasta ia naştere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii române, sub conducerea lui Muşlea. Întîia îndatorire a viitoarei instituţii consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga ţară, prin chestionare şi specialişti trimişi pe teren, precum şi  publicarea unui „Anuar al Arhivei de folclor”.  În cele şapte volume ale Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 – au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât şi studii legate de istoria folclorului şi a folcloristicii româneşti. Muşlea publică astfel lucrările Academia Română şi folclorul, Ion Bianu şi folclorul, Ovid Densuşianu, folclorist precum şi monografia Cercetări folclorice în Ţara Oaşului. După 1930, Muşlea este numit director al Bibliotecii Universităţii din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind şi publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conţin articole de cultură populară. Are, de asemenea, o contribuţie importantă şi la bibliografia etnografică internaţională, prin colaborarea, începută în anul 1928, cu elveţianul Paul Geiger.

În anul 1947, Ion Muşlea este ales membru corespondent al Academiei Române.

O dată cu instaurarea comunismului,  Ion Muşlea va fi înlăturat de la Biblioteca Universităţii şi din Academie. Cu timpul, i se va permite să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei şi a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată şi Arhiva. Viaţa şi activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării ştiinţifice. Muşlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în  extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuşi să o ducă la bun sfârşit, fiind publicată abia în 1970 de către O. Bîrlea. În schimb, în 1957, a încheiat lucrarea monografică „Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania”, care – dat fiind conţinutul – nu va vedea lumina tiparului decât în 1994.

În aceiaşi ani ’50, deosebit de rodnici, Muşlea publică ediţia critică a colecţiei Nicolae Pauletti, lucrările despre Ion Pop-Reteganul sau comunicările despre Jocurile de copii, Joimăriţa şi Dr. M. Gaster sau Timotei Cipariu, ocupându-se intens şi de cercetarea teatrului popular. Mai puţin cunoscută a rămas, însă, activitatea substanţială pe care a desfăşurat-o în domeniile bibliologiei, biblioteconomiei sau a istoriei tipăriturilor vechi.

Ion Muşlea s-a stins din viaţă la 27 iulie 1966.